Nanofiltrare


Afisare 1 - 4 din 4 (1 pagini)

Nanofiltrare

Nanofiltrare

 

Nanofiltrarea functioneaza pe principiul trecerii apei printr-o membrana semi-permeabila care retine contaminantii nedoriti, folosind presiunea pentru a separa ionii solubili din apa, in vreme ce permeatul (apa filtrata) curge mai departe pentru a fi folosita la baut sau gatit. Nanofiltrarea curata apa prin eliminarea ionilor de calciu si magneziu si indepartarea micropoluantilor.

 

Nanofiltrarea este folosita in cele mai multe situatii pentru dedurizarea apei, eliminand o multitudine de poluanti, printre care ierbicide, materii organice, mirosuri si gusturi neplacute. Deoarece dimensiunea porii membranei de nanofiltrare sunt foarte mici, aceasta inseamna ca este foarte selectiva cu moleculele care pot trece prin ea. Substantele care nu pot trece prin acesti pori includ ionii de valenta, adica cei care au o valenta de 2 si aceeasi structura organica. Nanofiltrarea nu permite materiilor organice, sarurilor din apa dura (calciu si magneziu) si virusurilor sa treaca prin membrana.

 

In timp ce o membrana cu osmoza inversa elimina pana la 98-99% din ionii monovalenti (ex. clor, sodiu), membrana de nanofiltrare elimina doar 50-90%, in functie de materialul si tipul de prelucrare al membranei. Datorita abilitatii de a elimina eficient ioni divalenti si trivalenti, nanofiltrarea este folosita frecvent pentru dedurizarea apei, ea afectand mult mai putin continutul de solide dizolvate decat membrana de osmoza inversa. De aceea, membrana de nanofiltrare mai este denumita si „membrana de dedurizare”.

 

Tipuri de membrane

 

Membrana spiralata este cel mai popular stil de membrana folosit, disponibile intr-o gama de marimi standard. Acestea folosesc o serie de folii infasurate in jurul unui tub central. Este o tehnologie extrem de eficienta pentru desalinizarea apei de mare/ocean, tratamentul apei sarate, dar si pentru filtrele portabile de apa. Nanofiltrarea spiralata este populara deoarece este usor de folosit, are un cost relativ redus, este compacta si durabila.

 

Membrana cu folie plata au un suport material foarte puternic, in cadrul caruia stratul polimeric este bine inradacinat, ceea ce creste rezistenta fizica. Aceasta se traduce printr-o performanta excelenta si un cost de operare foarte bun.

 

Constructia membranelor de nanofiltrare

 

Membranele de nanofiltrare pot fi fabricate din polimer sau metal. In cazul primelor, foliile subtiri de polimer sunt pregatite primele, iar porii de dimensiunea ceruta sunt creati printr-un proces de gravura ce implica bombardarea foliilor cu particule de inalta energie, care creeaza porii. Membranele mai pot fi realizate si din aluminiu, cu o densitate a porilor intre 1-106 pori/ cm2. Aceste folii subtiri si poroase sunt prinse impreuna in spirala in jurul unui tub central permeat, plasand intre ele o alta folie poroasa denumita spatiator permeat, care are scopul de a sustine membrana principala impotriva presiunii apei si de a transporta permeatul catre tubul central de permeat. Acest modul spiralat este apoi plasat intr-o carcasa special facuta pentru acesta, dotata cu pori pentru apa nefiltrata si permeat.

 

Dezinfectarea

 

Apa filtrata (permeatul) rezultata din procesul de nanofiltrare este demineralizata si poate fi susceptibila la schimbari drastice ale pH-ului, ceea ce duce la un risc ridicat de coroziune a tevilor si a altor componente ale echipamentelor. Pentru a creste stabilitatea apei, este necesara adaugarea chimica a unor solutii alcaline, precum soda caustica si lamaie verde. Mai mult, dezinfectanti precum clorul si cloramina pot fi adaugate in permeat, precum si, in unele cazuri, inhibitori de coroziune din fosfati sau fluor.

 

Avantajele/dezavantajele membranelor de nanofiltrare

 

Unul dintre marile avantaje ale nanofiltrarii ca metoda de dedurizare a apei este ca in timpul procesului de retinere a ionilor de calciu si magneziu, filtrarea este realizata fara a adauga ioni de sodiu in plus, asa cum se intampla in filtrele cu schimb de ioni. Un alt avantaj este ca, spre deosebire de alte metode de filtrare, nanofiltrarea functioneaza la temperatura camerei, ceea ce scade semnificativ costurile de functionare datorare incalzirii sau racirii. Un dezavantaj este consumul mai mare de energie comparativ cu ultrafiltrarea si microfiltrarea, retentia limitata a sarurilor si ionilor monovalenti, dar si sensibilitatea ridicata la clorul liber (recomandam folosirea unui filtru de carbon activ in cazul concentratiilor mari de clor).